Scopul tratamentului de pasivizare este de a preveni coroziunea materialelor. După ce cazanul este murat, spălat cu apă și clătit, suprafața metalică este foarte curată, foarte activată și susceptibilă la coroziune. Prin urmare, trebuie pasivizat imediat pentru a forma o peliculă protectoare pe suprafața metalică curățată pentru a încetini coroziunea.
Tratamentul de pasivare plasează unele metale relativ active într-un mediu specific și se va schimba de la starea activă inițială la o stare inactivă. Adică, aceste metale au un comportament de pasivare, ceea ce poate îmbunătăți rezistența la coroziune a metalelor, cum ar fi cromul, nichelul, cobaltul, titanul, zincul, fierul etc., toate au proprietăți de pasivare. Oxidanții care produc pasivare includ acid azotic concentrat, nitrat de potasiu, dicromat de potasiu, permanganat de potasiu, clorat de potasiu, acid acetic, acid boric, acid fosforic și acid citric.
Formarea unei pelicule de pasivare în timpul tratamentului de pasivare reduce foarte mult rata de coroziune. Grosimea maximă a peliculei de pasivare pe oțel carbon este de 10um, grosimea filmului de pasivare pe aluminiu este de 3um, iar grosimea filmului de pasivare pe oțel inoxidabil este de numai 1um. Pelicula de pasivare este adesea un compus de oxigen și metal. Fenomenul de pasivare este cauzat de oxidarea chimică a metalului și a pasivatorului, care se numește pasivare chimică. Metoda de aplicare a unui curent anodic extern pentru a schimba metalul dintr-o stare activă într-o stare pasivă se numește pasivare anodică. Schimbare.
Oxidarea anodică a aluminiului și aliajelor de aluminiu (adică, pasivarea anodului) se referă la plasarea aluminiului și a aliajelor de aluminiu într-un electrolit adecvat și efectuarea tratamentului de electrificare a anodului. Suprafața poate genera o peliculă de oxid cu o grosime de 10~200um. Această peliculă de oxid are o rezistență excelentă la coroziune. Performanța, rezistența la uzură și proprietățile decorative sunt mult îmbunătățite.
